joi, 30 august 2012

3.2.2.1 Deborah

Cu toate că, în mod tradițional, Cartea Judecătorilor a fost văzută ca descriind o perioadă haotică situată temporal între cucerirea ordonată a lui Ioșua și fondarea monarhiei, mulți cercetători biblici moderni consideră cartea drept o istorie alternativă a felului în care a avut loc de fapt "cucerirea Canaanului". Aceasta reprezintă și viziunea autorului acestui articol, și potrivit acestei interpretări, Deborah devine un personaj important în povestea înfrângerii canaaniților.

Mulți dintre eroii din Cartea Judecătorilor nu sunt liderii model stereotip. Aceștia au slăbiciuni morale, fizice sau sociale, astfel încât este accentuat rolul divin, și nu cel uman, în cucerirea de către Israel a inamicilor săi. Faptul că Deborah este femeie este deseori menționat ca fiind factorul care o face și pe ea o alegere atipică pentru un conducător.

Dar Tikva Frymer-Kensky afirmă că, deși genul lui Deborah poate fi punctul central al poveștii, aceasta nu este chiar atât de "atipică" așa cum am putea crede, iar alte aspecte ale poveștii acesteia servesc la accentuarea rolului divin. Argumentele acesteia sunt prezentate în continuare, într-un fragment extras și tradus din lucrarea "Reading the Women of the Bible: A New Interpretation of Their Stories", completat cu unele mențiuni personale.

Provocarea războiului

Israelul, prin intrarea în Canaan, și-a schimbat rolul. Este timpul cucerii, timpul pentru război. Israeliții au devenit luptători, iar salvatorii Israelului - femei și bărbați - trebuie sa fie agresori. Vremurile cer războinici, iar doua femei războinice (Deborah și Yael) apar în înfrângerea decisiva a canaaniților. Una dintre acestea, Deborah, inițiază bătălia, cerând trupelor sa treacă la acțiune și declarând începerea ostilităților.

Povestea (lui Deborah) se găsește în Judecători 4, iar cântecul se află în Judecători 5. "Cântecul lui Deborah" este un poem foarte vechi, una dintre cele mai timpurii scrieri păstrate în Biblie; a fost probabil scris în secolul al XI-lea I.Hr., la scurt timp după producerea evenimentelor prezentate.

Povestea a căpătat forma actuală mult mai târziu în istoria Israelului. Cele două creații literare conțin diferențe subtile de atitudine, iar prin amplasarea lor una lângă alta, istoricul cărții Judecătorilor încurajează cititorul să le citească atât împreună cât și separat.

Deborah, profetesă și judecătoare: Judecători 4:4-5

"În vremea aceea era judecător în Israel Debora-proorociţa, soţia lui Lapidot.
Aceasta locuia sub palmierul Deborei, între Rama şi Betel, pe muntele Efraim şi veneau acolo la ea fiii lui Israel să se judece."

Femeie-profetesă și "femeia [lui] Lapidot"

Povestea începe la vremea la care Israelul este asuprit de către Yavin (Iabin) regele din Hazor. Deborah este o femeie-profet, o persoană care vorbește cu autoritatea divină, și este și femeia-Lapidot. "Eșet lapidot" ar putea fi tradus ca "soția lui Lapidot", dar înseamnă și "femeia torțelor". Cuvântul lapidot, "torțe", este amplasat acolo unde am aștepta să găsim numele unui soț, dar acesta este un nume cu o rezonanță ciudată pentru un bărbat și, mai mult, nu are numele patronimic standard "fiul lui".

Cititorul trebuie să decidă dacă să traducă lapidot ca un nume sau ca un substantiv. Traducerea "soția lui Lapidot" are avantajul că subliniază faptul că o profetesă putea fi căsătorită și că o femeie căsătorită putea avea și un alt rol.

Pe de altă parte, "femeia torțelor" sau "femeia ca de foc" se potrivește cu imaginea lui Deborah și s-ar potrivi cu obiceiul numelor biblice. "Femeia-torță" furnizează un joc de cuvinte semnificativ, deoarece Deborah, și nu soțul ei, este torța care îl aprinde pe generalul Barak (al cărui nume înseamnă "fulger").

Mai mult, în mitologia mesopotamiană, torța și fulgerul (tsullat și haniș) sunt însemnele zeului furtunii. În același fel, "femeia-torță" și "fulgerul" sunt reprezentanții potriviți ai Dumnezeului lui Israel, care îl înfrâng pe Sisera prin crearea unui râu de nămol pentru a-i scoate din luptă carele.

Deborah Judecătoarea

Povestea ne spune și că Deborah a judecat Israelul. "Judecătorii" erau conducători carismatici ai Israelului în zilele dinaintea monarhiei. Acești lideri de obicei își obțineau autoritatea politică după ce salvau Israelul în timpul unei bătălii. Primul astfel de judecător, Othniel ben Kenaz, a stabilit criteriile: poporul oprimat s-a plâns Domnului, "Şi a fost Duhul Domnului peste acesta (Othniel) şi a fost el judecător lui Israel. Acesta a ieşit la război împotriva lui Cuşan-Rişeataim şi Domnul (YHWH) a dat în mâinile lui pe Cuşan-Rişeataim, regele Mesopotamiei (Aram), şi a apăsat mâna lui pe Cuşan-Rişeataim" (Judecători 3:10).

A devenit Deborah judecător în același fel, conducând trupele în luptă? Sau poate că și-a obținut autoritatea prin oferirea de sfaturi înțelepte care au condus la victorie, sau prin prezicerea unei probleme importante care s-a adeverit. Povestea nu ne spune ceva despre asta.

În "cântec", Deborah descrie o descompunere completă a ordinii în Israel. Călătorii trebuie să-l ocolească pentru a evita pericolul; în acele zile nu exista nicio salvare "Până m-am sculat eu, Debora, Până m-am ridicat eu, mamă în Israel" (Judecători 5:7). Într-un fel sau altul, Deborah a impus ordinea în Israel. Cum s-a întâmplat acest lucru, nici poemul nici povestea nu menționează. Tăcerea acestora asupra unui astfel de aspect important este un memento că nici povestea nici Cântecul nu reprezintă un dosar al vieții lui Deborah.

Într-o zi, Deborah l-a chemat pe Barak: Judecători 4:6‑10

"Şi a trimis Debora de a chemat pe Barac, fiul lui Abinoam (Barak ben Avinoam), din Chedeşul Neftalimului (Qedesh‑Naftali) şi i-a zis: "Domnul (YHWH) Dumnezeul lui Israel îţi porunceşte: Du-te şi te suie pe muntele Tabor şi ia cu tine zece mii de oameni din fiii lui Neftali şi din fiii lui Zabulon (Zebulun);
Iar Eu voi aduce la tine, la pârâul Chişon, pe Sisera, căpetenia oştirilor lui Iabin şi carele lui şi oastea lui cea multă şi-l voi da în mâinile tale".
Iar Barac a zis către dânsa: "De mergi tu cu mine, mă voi duce; iar de nu mergi cu mine, eu nu mă voi duce. Căci eu nu ştiu ziua când are să trimită Domnul pe îngerul Său în ajutorul meu".
Atunci ea a zis către el: "De mers voi merge cu tine, dar să ştii că nu va mai fi slava ta în calea aceasta în care mergi; ci în mâna unei femei va da Domnul (YHWH) pe Sisera". Şi s-a sculat Debora şi s-a dus cu Barac la Chedeş.
Şi a chemat Barac pe Zabulonieni şi Neftalimieni la Chedeş şi s-au dus după dânsul zece mii de oameni şi s-a dus şi Debora cu dânşii."

Ce anume a determinat-o pe Deborah să-l cheme pe Barak? Poate că poporul a inițiat apelul. Poporul nu numai că mergea la ea în mod regulat pentru decizii, ci veneau într-o anumită zi pentru un fel de "judecată". Poemul oferă un indiciu asupra a ceea ce voiau: "Deşteaptă-te, Debora, deşteaptă-te! Deşteaptă-te, deşteaptă-te şi cântă! Scoală şi tu, Barac! Scoală fiul lui Abinoam Şi ia în robie pe cei ce te-au robit! (Judecatori 5:12). Acest strigăt îndurerat ar putea s-o fi impulsionat pe Deborah să înceapă izbăvirea.

Deborah îl cheamă pe Barak din rolul de profetesă, un emisar al lui Dumnezeu. Pe lângă asta, Deborah sugerează că duce la bun sfârșit un apel anterior la Barak: Nu a poruncit YHWH Dumnezeul lui Israel? Dumnezeu i-a vorbit lui Barak, iar apelul lui Deborah reprezintă o a doua invitație. Barak ezită însă să răspundă chemării, precum Moise înaintea sa, precum Gideon și Samuel mai târziu în istoria Israelului, alții chemați de Dumnezeu să-i fie mesageri. Acesta caută asigurări că Dumnezeu este într-adevăr cu el și insistă ca Deborah să meargă cu el în zona unde se pregătesc luptătorii pentru bătălie.

Este un semn de "slăbiciune" faptul că Barak are nevoie de Deborah?

Cititorii au fost deseori deranjați de către ezitarea lui Barak de a merge la luptă fără Deborah, declarând că această șovăială îl face mai "puțin bărbat" sau îi diminuează gloria. Dar Barak are motive întemeiate să fie nesigur: Yavin, la urma urmei, are nouă sute de care de luptă! Mai mult, profeții joacă diferite roluri în batalii: aceștia mobilizează și inspiră trupele, de asemenea anunță momentul corect, potrivit de a începe lupta. Profeții constituie astfel de prezențe importante în bătălie, încât Eliyahu (Ilie) și Elișa sunt numiți "carul și cavaleria lui Israel".

Profetese, femei la război

Mulți cititori ai acestei povești au fost preocupați de prezența femeilor la război, considerând că acestea sunt oarecum nelalocul lor și presupunând că israeliții antici au simțit la fel. Însă majoritatea profeților asirieni au fost femei, iar informațiile despre Orientul Apropiat antic dar și mai recent arată un model consecvent al prezenței femeilor pentru a inspira trupele și a batjocori inamicul. Nu există niciun motiv de a crede că cititorii biblici au găsit ceva ciudat cu privire la cererea lui Barak legată de Deborah, fie ca profetesă fie ca femeie.

Bătălia: Judecători 4:13‑16

"Atunci Sisera a adunat toate carele sale, nouă sute de care de fier, şi tot poporul pe care-l avea şi a venit din Haroşet-Goim la râul Chişon.
Iar Debora a zis către Barac: "Scoală, că aceasta este ziua aceea în care Domnul (YHWH) are să dea pe Sisera în mâinile tale. Însuşi Domnul (YHWH) are să meargă înaintea ta". Şi s-a coborât Barac din muntele Taborului şi după el şi cei zece mii de oameni.
Atunci Domnul (YHWH) a pus pe fugă pe Sisera şi toate carele lui şi toată tabăra lui prin sabia lui Barac; şi s-a coborât Sisera din carul său şi a fugit pe jos.
Iar Barac a urmărit carele lui şi tabăra lui până la Haroşet-Goim şi a căzut toată oştirea lui Sisera de sabie şi nimeni n-a rămas."

Arma lui Deborah, Cuvântul, îl arată pe Dumnezeu ca adevăratul Salvator al Israelului

Pe Muntele Tabor, profetesa Deborah anunță victoria. Ea însăși nu participă la bătălie. Precum Moise, Deborah nu este un comandant militar. Rolul acesteia este de a inspira, prezice și celebra prin cântec. Arma ei este cuvântul, iar până și numele ei este o anagramă a sintagmei "ea a vorbit" (dibberah). Bătălia propriu-zisa nu este esențială. Este important numai de reținut faptul că Dumnezeu a luptat: Dumnezeu l-a chinuit pe Sisera. Deborah a anunțat victoria lui Dumnezeu, Barak a facilitat acest lucru, iar Dumnezeu a salvat Israelul. Cântecul lui Deborah furnizează o privire fugară asupra felului în care Dumnezeu a înfrânt Canaanul: Dumnezeu a adus un potop fulger care a creat o baltă nămoloasă în care carele de luptă au fost inutile.

O femeie și mamă, nici nedezvăluită nici neînsemnată

Atât povestea cât și cântecul subliniază faptul că Deborah este femeie. Povestea ne spune că era o femeie-profetesă, adăugând cuvântul femeie, ișah, deși substantivul "profetesă", nebi'ah, deja transmite această informație. Aceasta este numită "femeie-lapidot" sau femeia lui Lapidot, repetând cuvântul "femeie", eșet.

Iar cântecul afirmă că Deborah a fost "mamă în Israel". Feminitatea acesteia nu este nici nedezvăluită nici neînsemnată: reprezintă o parte integrantă a poveștii. Maternitatea acestei "mame din Israel" merge dincolo de biologie. Descrie rolul ei de sfătuitor în zilele dinaintea războiului și indică rolul acesteia de păstrare a moștenirii Israelului, în cazul ei prin oferirea de sfaturi în bătălie.

Esența completă a lui Deborah ca mamă este dezvăluită de numele ei, care nu este numai o anagramă a sintagmei "ea a vorbit", ci și un substantiv însemnând "albină". Precum regina albinelor, aceasta ridică roiul pentru bătălie, trimițând trântorii să apere stupul și să cucerească noi teritorii.

*** Interpretarea lui Frymer-Kensky, deși extrem de pertinentă și interesantă, vine, în mod evident, de pe o poziție cu nuanțe ușor părtinitoare, de sorginte feministă. (Un lucru, de altfel, caracteristic lucrărilor lui Frymer-Kensky.) Deborah, în rolul ei de femeie-conducător, reprezintă o excepție în Biblia Iudaică. Este posibil ca intenția redactorului Cărții Judecătorilor să fi fost ceva mai subtilă: sublinierea decăderii israeliților, aceștia ajungând să fie conduși de către o femeie. Sau poate este vorba numai despre una dintre poveștile care integrează civilizația iudaică în Orientul Apropiat; acolo unde profetesele care inspirau trupele în luptă nu erau ceva neobișnuit - o reminiscență a păgânismului israelit.

 *** Pentru cuprins consultați următoarea pagină.

VA URMA

Niciun comentariu: